if ('79.112.90.134' == $_SERVER['REMOTE_ADDR']) { 2 define('WP_DEBUG', true); 3 } else { 4 define('WP_DEBUG', false); 5 } Aromaterapie - WowFitWowFit

Aromaterapie

Ce reprezinta aromoterapia?

Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspiratie naturistã, mai precis fitoterapeuticã, ce urmãreste ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor si a parfumurilor, respectiv pe calea unor produsi volatili si odoranti, extrasi din plante aromatice, produsi care se prezintã sub forma unor esente naturale sau a unor uleiuri volatile.

Aromoterapia a fost folosita din cele mai vechi timpuri cu rezultate miraculoase in tratarea unor afectiuni si este o ramura fitoterapiei. Se bazeaza pe utilizarea in scopuri terapeutice a uleiurilor volatile, care se mai numesc uleiuri eterice sau uleiuri esentiale si este un exemplu de reevaluare stiintifica a unor practici milenare.

Acum mai bine de 5.000 de ani, egiptenii ardeau rasinile si esentele vegetale aromate in onoarea zeului Soare, iar parfumurile domneau alaturi de faraoni. Cele mai obisnuite parfumuri egiptene erau obtinute din uleiurile aromatice de anason, menta, rozmarin, lamai. Utilizarea uleiurilor si a plantelor aromatice are, de asemenea, o vechime milenara in China, India antica si intregul Orient.

Scurt istoric

Practica mumificãrii este mai veche decat civilizatia egipteanã, ea fiind cunoscutã încã din vremea aramei si cum folosirea efectelor conservante ale esentelor volatile si aromatice era indispensabilã în aceste practici, devine evident faptul cã aromoterapia este extrem de veche. India este recunoscuta drept o sursa de materii prime odorante si de parfumuri pretioase de iasomie, flori de lotus, trandafiri, zambile, narcise, violele, lemn de santal, vetiver si mosc. Chinezii au fost primii care au cunoscut si folosit moscul atat ca remediu, cat si ca odorant.

China a contribuit mult la raspandirea unor materii prime odorante in alte parti ale lumii. In primele secole ale erei noastre, o insemnata contributie la obtinerea si utilizarea uleiurilor aromatice o au arabii, mostenitorii tehnicii de distilare cunoscute de asirieni. Incepand cu secolul al VII-lea, interesul alchimistilor arabi se indreapta catre perfectionarea aparaturii pentru distilare inventand alambicul.

Fara sa cunoasca bazele teoretice ale distilarii, arabii obtin pe aceasta cale din produse aromatice naturale numeroase uleiuri volatile. Numele lui Avicenna este legat de tehnica de obtinere a uleiurilor volatile prin antrenare cu vapori de apa.

loading…


 

Aromoterapia in Grecia Antica

Desi au mostenit de la egipteni traditia folosirii parfumurilor, grecilor le datoram introducerea mirodeniilor, a balsamurilor, a uleiurilor aromatice placut mirositoare obtinute din flori. La inceput, in Grecia, parfumeria a fost o ramura a stiintelor medicale. Hipocrate, celebru medic grec (460-375 i.e.n.), a consacrat numeroase studii ingrijirii pielii, recomandand baile si masajele parfumate, precum si folosirea substantelor aromatice in tratarea diferitelor maladii.

Studii efectuate in Franta

 

In Franta, si nu numai, s-au facut observatii interesante pe tema aromaterapiei, plecandu-se de la faptul ca cei ce lucrau in producerea si comercializarea parfumurilor erau posesorii unei curioase si inexplicabile imunitati impotriva diverselor flageluri de tipul ciumei, holerei si variolei, imunitate care a fost pusa pe seama esentelor volatile si aromatice, ce intra in compozitia parfumurilor.

Aromoterapia in Medicina populara romaneasca

Aceasta a fost ratiunea recomandarii de a arde frunze de ienupar prin spitalele Parisului in cursul marii epidemii de variola din 1870. In medicina populara romaneasca sunt folosite numeroase plante aromatice, astfel, pornind de la vestitele uleiuri esentiale carpatine, obtinute din cetina de pin, brad sau molid, de la uleiul extras din fructele de ienupar folosite de ardeleni ca leac in bolile de stomac, ficat si rinichi inca din secolul al XVI-lea, de la urzica intrebuintata de munteni ca remediu antireumatic si pana la radacinile de toporasi sau cojile si fructele de stejar pe care locuitorii plaiurilor moldovene sau banatene le utilizau in tratamentul afectiunilor bucale sau la florile de musetel intrebuintate de locuitorii dobrogeni, istoria medicinei populare consemneaza o suita intreaga de momente si exemple concludente, care atesta rolul terapeutic al plantelor medicinale si aromatice.

Terapeutica moderna

In terapeutica moderna, plantele aromatice au inceput sa aiba un rol tot mai important dupa ce proprietatile terapeutice ale acestora au fost elucidate sau confirmate atat experimental, cat si prin observatii clinice. Primele studii cu adevarat stiintifice privind actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale extrase din diverse plante aromatice le datoram lui J. Miguel si dateaza din 1894.

In cursul unor cercetari experimentale, acesta a observat ca vaporii de cimbru, peste temperatura de 15°C, distrug majoritatea bacteriilor existente in laboratorul sau.

Astfel, s-a constatat ca daca actiunea acestor vapori se mentine timp de 3 zile, numai 2% din totalitatea bacteriilor existente mai supravietuiesc. Tot pe cale experimentala, doctorul H. Cabanes a dovedit ca bacilul Eberth, agentul cauzal al febrei tifoide, este distrus in numai 12 minute in prezenta esentei de scortisoara si in 24 de minute a celei de paciuli. S-a mai demonstrat faptul ca esenta de cuisoare in concentratie de 1/6.000 distruge bacilul Koch, dupa cum uleiul de cimbru, in concentratie de 5 %, distruge in numai 2 minute bacilul Shiga, agentul cauzal al dizenteriei epidemice.