if ('79.112.90.134' == $_SERVER['REMOTE_ADDR']) { 2 define('WP_DEBUG', true); 3 } else { 4 define('WP_DEBUG', false); 5 } Arhive Terapii romanesti traditionale - WowFitWowFit

Archive for the Category » Terapii romanesti traditionale «

Ce sunt vinurile organice si care sunt beneficiile acestora

Vinul este, in esenta, nimic mai mult decat suc de struguri fermentat.

Un produs perfect natural, a fost o parte integranta a civilizatiei din timpurile biblice. In timpul secolului XX, cererea pentru productie a crescut si uniformizarea mai mare a condus multi producatori spre o forma de viticultura industrializata, prin utilizarea substantelor chimice, atat in vie cat si in podgorie.

Cu toate acestea, inca de la inceputul anilor 1970, a existat o miscare de indepartare a acestui punct de vedere comercial de a face vin – a face vin prin mai multe metode naturale. In primul exemplu, acest lucru a implicat doar o mana de producatori, mai ales in Franta si acestia au fost priviti cu mult scepticism de industria de baza. Mai recent,miscarea a devenit foarte raspandita, cu un numar foarte mare de producatori ce adoptau diferite grade de productie ecologica. Identificarea sau chiar definirea vinului ecologic nu este o chestiune simpla.

Pentru a fi comercializate ca produse biologice, vinurile trebuie sa indeplineasca anumite criterii, atat in cresterea strugurilor, cat si in procesul de vinificare.

Viticultura ecologica e, in esenta, un sistem de crestere a strugurilor, fara a recurge la produse chimice sau sintetice. Au fost multe dezbateri in industria vinului asupra a ceea ce ar trebui sa fie permis sau nu intr-o vie ecologica. Desi exista o definitie prohibitiva, care enumera lucrurile interzise in viticultura ecologica, este mai util sa se defineasca prin practica obiectivele si practicile sale.

Un prim motiv pentru adoptarea unor practici ecologice este cresterea activitatii microbiene a solului si evitarea adaugarii oricaror substante straine nenaturale. Acest lucru se face prin utilizarea composturilor si a balegarului, in locul cocktail-urilor chimicosintetice.

In fapt, vita-de-vie produce cele mai vinuri bune. In cazul in care viile sunt plantate pe soluri bogate sau in cazul in care sunt prea fecundate , tind sa produca prea multe frunze si fructe de calitate mult mai scazuta. Ingrasamintele organice ofera o eliberare treptata de substante nutritive pentru sol si mentin un echilibru, pe care ingrasamintele chimice nu-l pot produce.
Argumentul in favoarea abordarii ecologice este ca agricultura ecologica este mai bine adaptata la nevoile de calitate ale strugurilor in crestere. Exista multi producatori de vinuri care cred ca practicile ecologice, de asemenea, promoveaza individualitatea sau locul de productie al fiecarui loc.
In conformitate cu practicile moderne, podgoriile viticole sunt tratate cu ingrasaminte chimice, care sunt in esenta aceleasi si tind sa incurajeze crearea de conditii uniforme si vinuri uniforme. Aceasta diminueaza efectul de “terroir”.Utilizarea de ingrasaminte naturale si compost va avea tendinta de a provoca o mai mare diversitate si subliniaza individualitatea fiecarei podgorii. A doua consideratie este efectul fizic asupra terenului.
Practicile ecologice ofera o structura de sol mai stabila si eroziunea solului apare mai rar.
O alta preocupare legata de mediu, de care producatorii organici sunt constienti este faptul ca practicile lor au un efect mai mare. Spray-urile chimice sunt utilizate pe culturi, isi fac, in cele din urma, drum in caile naturale si polueaza raurile si fluxurile.
Utilizarea gratuita a produselor chimice, folosite ca o plasa de siguranta, in cazul in care apar orice fel de probleme, se pot adauga problemei in sine, deoarece substantele chimice sunt dizolvate treptat in soluri. Producatorii organici folosesc spray-uri naturale si chiar si acestea sunt folosite doar cand este necesar.
Acest lucru reduce riscul de levigare a chimicalelor daunatoare in apa de baut si in rauri. Podgoriile sunt neaparat monoculturi, cu o cultura de struguri si nu o rotatie a culturilor. Producatorii organici incearca sa depaseasca acest lucru prin plantarea de iarba sau alte plante intre randurile de vita-de-vie.

Acest lucru ajuta la protejarea impotriva eroziunii solului si in acelasi timp, se stabilesc nutrientii in sol si ofera tufe pentru insectele daunatoare care navalesc asupra podgoriei.

Intr-adevar unii proprietari de vita-de-vie organica chiar merg pe ideea culturilor in crestere de numerar , cum ar fi capsunile cu vita-de-vie in primii ani, cand vita-de- vie este neproductiva.

Cele mai mari probleme pentru viticultori sunt bolile fungice care apar pe tot parcursul anului.
Cu toate acestea, pentru ca fiecare cerere de sulfat de cupru prelungeste perioada de maturare de pana la trei zile, nu este usor de utilizat.
Agricultorii conventionali il pot pulveriza in mod obisnuit, dar fermierii organici tind sa-l foloseasca ca un tratament doar daca este necesar. Riscul acestor infectii se diminueaza in climate mai calde si nu este surprinzator faptul ca suportul pentru renasterea organica, in anii 1970 si 80 a fost in sudul Frantei.

Pentru cei care sunt bautori de vin organic cu o reputatie mai modesta, este important ca sticla sa aiba semnul de incredere ca “Vin biologique”, care sa ateste ca este cu adevarat ecologic. Acest lucru a fost realizat prin convingerea cultivatorilor sa se alature uneia din multitudinea de organizatii de monitorizare. In iulie 1991, Uniunea Europeana a introdus o legislatie pentru a defini parametrii de productie ecologica si aceste reguli sunt supravegheate de organizatiile existente din fiecare tara membra. Astfel, orice vin care poarta logo-ul unei organizatii, cum ar fi Asociatia Solurilor este garantat ca produs organic.

Cu toate acestea, tot mai des, apar o serie de vinuri pe piata care nu-si anunta legitimarea organica.  Intr-o maniera mult mai comerciala, unii dintre producatorii de vin mai mari au decis sa se alature miscarii ecologice.

Gigantul Jidvei  produce un vin rosu si alb organic,  fiind unul dintre producatorii mai mari din Romania. Acesta si-a deschis propriul magazin online, de unde poti achizitiona fiecare dintre cele opt vinuri din gamele Mysterium și Owner’s Choice. Unii dintre acesti producatori au imbratisat chiar si forma cea mai extrema de productie ecologica – Biodinamica. Metodele biodinamice se bazeaza pe invataturile lui Rudolf Steiner si implica sisteme organice combinate cu o dimensiune cosmica.

Beneficiile de necontestat ale apiterapiei


Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditională a apiterapiei datează din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunităti mai dense de oameni au apărut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H.

In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisă intre anii 3000-2000 I.H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o altă antică civilizatie, la cea egipteană, incă din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui.

Civilizatia elenă a evoluat si ea in spiritul credintei că mierea reprezintă un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionată in Iliada si Odiseea, de mai multe ori.

Apiterapia este terapia traditională care foloseste mierea, polenul, ceara, lăptisorul de matcă, propolisul, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea.mentinerii.sănătătii.corpului.omenesc.


Astfel, mierea de salcam obisnuită este calmantă; cea de castan decongestionează ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguină; mierea de măr este tonică si antidiareică; cea de tei este calmantă si sedativă; cea de păpădie este depurativă si uso laxativă; mierea de rapită este indicată in tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonică si antidiareică; cea de salcam galben japonez este antihemoragică, micsorand timpul de coagulare si reglează menstruatia, influentează de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptică, pectorală si afrodisiacă.

Cum sa o folosim?


Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vacă, cu 50 de ouă, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment delicios si foarte util sănătătii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai, lapte, alte băuturi, sub formă de tartine.

Preparate din miere

loading…



Cu ajutorul mierii se pot prepara prăjituri perfect tolerabile, care, după opinia nutritionistilor, pot inlocui prăjiturile obisnuite, care sunt in general stimulatoare ale aciditătii. Produse apicole Dacă in trecut, milenii de-a randul, mierea a fost folosită ca atare in terapeutică, astăzi stau la dispozitie in afara acesteia si alte produse apicole. Acestea pot fi impărtite in două categorii:

  • Produse apicole naturale, directe mierea 19 ceara propolisul polenul lăptisorul de matcă veninul de albine
  • Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate. hidromelul otetul de miere turtele si prăjiturile din miere cremele de ceară preparatele cosmetice pe bază de produse apicole diversele sortimente vitalizante alcătuite pe bază de produse apicole. In domeniul sănătătii un rol deosebit il ocupă combinatiile de miere, polen si lăptisor de matcă, dozate corespunzător. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si copilului, a sănătătii adultului, in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si a ficatului, in afectiuni ale căilor.respiratorii,..nevroze,..astenii,.senilitate. Gama produselor apiterapice cu afectiuni medicamentoase si nutritive, fabricate la noi este foarte largă, cuprinzand drajeuri de lăptisor de matcă, comprimate de lăptisor de matcă sau granule de lăptisor de matcă cu miere si calciu, omogenizat in miere. La noi in tară se fabrică si un larg sortiment de produse cosmetice si de ingrijire igienică cum ar fi: cremele de fată cu lăptisor de matcă, cu propolis, cu miere, lotiuni nutritive, demachiante, apă de gură si altele.

In medicină se foloseste un spray cu propolis pentru tratarea afectiunilor dermatologice, a escarelor, rănilor care nu se mai inchid si care apar pe părtile dorsale ale bolnavilor care stau mult timp in pat. Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii – medicament si aliment pretios in acelasi timp – sint cunoscute inca din antichitate.

 

Cum se tratau romanii acum 100 de ani?

Arta vindecarii la poporul roman

Arta vindecarii la poporul roman are o vechime milenara, putand fi considerata un dar stramosesc.

Fondul sau inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de romani, permite identificarea unui tezaur originar, arhaic al acestui mestesug care, dupa anumite indicii istorice, arheologice, antropologice, geoclimatice, poate fi atribuit sacerdotilor geto-daci.

Conditiile climaterice ale Daciei, corelate cu bogatia celor geografice (ses, deal si munte, ape curgatoare si tezaure minerale) au favorizat existenta in acest spatiu a unei incredibile diversitati de specii vegetale, multe fiind endemice, adica locale. Inca de pe vremea dacilor, o serie de plante ce cresc pe teritoriul de astazi al Romaniei erau intrebuintate ca ierburi de leac.

Expresii din popor


Chiar expresiile neaos romanesti a lecui, leac, o leaca (intim inrudite cu grecescul oligo – putin) trimit la remedii in aparenta infime (cantitativ vorbind), care insa pot vindeca sau mentine sanatatea celor care le cunosc adevarata intrebuintare. Renumele unora dintre aceste plante merge pana acolo incat si astazi ele apar in perceptia populara ca fiind inzestrate cu virtuti vindecatoare magice, extraordinare, legate de o adevarata mitologie vegetala. Multe dintre plante sint considerate sfinte, precum Busuiocul (Ocimum basilicum), unele facand candva obiectul unui cult specific, asa cum este cazul Matragunei, al carei nume este cu totul consonant, in mod uimitor, cu doua cuvinte din vocabularul mistic al Vedelor (matra si guna).

Acest cult urmareste intotdeauna rezultate din domeniul medicinei magice, cum este cazul descantecelor ce se savarsesc cu ajutorul anumitor ierburi.

Sezatorile

Şezătoarea este o întâlnire restrânsă inter-generaţională care, în răgazurile oferite de munca la câmp – în special iarna – devine spaţiul de exersare a unor funcţii şi roluri sociale. Iniţial, şezătorile erau „colective de muncă formate din membri unor gospodării învecinate pentru a-şi prelungi în noapte prelucrarea fibrelor textile”

Organizarea şezătorii ţinea seama de condiţiile gospodăriei. Evident, pentru că ea se prelungea în noapte era bine ca în casa de şezătoare să nu trăiască bătrâni, bolnavi sau copii prea mici. Locuinţa trebuia să fie suficient de încăpătoare şi plasată oportun faţă de vecini pentru ca petrecerea să nu deranjeze pe nimeni atunci când se prelungea după miezul nopţii.

Un motiv de a deveni gazdă putea fi şi grija pentru fiii sau fiicele necăsătorite care era preferabil să îşi petreacă serile acasă, sub supraveghere, astfel încât să nu poată păţi nimic rău. „Se ţineau şezători în casele unde erau fete şi feciori pe care părinţii preferau să-i ţină lângă ei, cu vecinii şi cei dragi, dacât să-i lase să hoinărească prin sat.” În cele mai multe locuri şezătorile se organizau pe principiul vecinătăţii „pe grupuri de gospodării locuite de neamuri şi prieteni.”